Reţelele de calculatoare au apãrut din necesitatea partajãrii datelor, si a resurselor hardware, existente într-o societate între mai mulţi utilizatori. În fiecare societate existau un numãr oarecare de calculatoare, fiecare lucrând independent. Cu timpul aceste calculatoare, pentru a putea fi utilizate într-un mod mai eficient, au fost conectate împreunã prin intermediul unor dispozitive, dând astfel naştere la o reţea de calculatoare.

O reţea de calculatoare reprezintã un ansamblu de calculatoare interconectate prin intermediul unor medii de comunicaţie, asigurându-se în acest fel utilizarea în comun de cãtre un numãr mare de utilizatori a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software si aplicaţii de bazã) si informaţionale (baze de date) de care dispune ansamblul de calculatoare conectate.

De asemenea mai putem spune cã printr-o reţea de calculatoare înţelegem o colecţie de calculatoare autonome interconectate între ele. Se spune despre douã calculatoare cã sunt interconectate dacã sunt capabile sã schimbe informaţii între ele.

Printre avantajele lucrului într-o reţea de calculatoare amintim:

• împãrtirea resurselor existente;
• creşterea fiabilitãtii prin accesul la mai multe echipamente de stocare alternative;
• reducerea costurilor prin partajarea datelor si perifericelor folosite;>
• scalabilitatea: creşterea performantelor sistemului prin adãugarea de noi componente hardware;
• obţinerea rapidã a datelor;
• furnizeazã un mediu de comunicare, etc.

O altã noţiune strâns legatã de o reţea de calculatoare este lucrul în reţea care reprezintã conceptul de conectare a unor calculatoare care partajeazã resurse. Resursele utilizate în comun de cãtre o reţea de calculatoare pot fi:

• resurse fizice (imprimante, scanner-e, etc.);
• resurse logice (software si aplicaţii de bazã: orice program: Word, un program de gestiune a stocurilor, etc.);
• resurse informaţionale (baze de date).